Dambovicioara

Comuna Dâmbovicioara, aflată la graniţa cu Brașovul, este – pentru cine caută peisaje pitorești – locul ideal pentru petrecerea unei vacanţe rustice mai ales că zona este una impresionantă. Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în 1579, în timpul domnitorului muntean Mihnea Turcitul. Hrisovul emis de cancelaria domnească mentionează localitatea în calitate de sat aparţinând comunei Rucăr și consemnează o judecată mai veche, din timpul domniei lui Mircea Ciobanu (1545-1558), împotriva lui “Drăghici din Dâmbovicioara” care ocupase terenuri în mai multe sate.

Repere Istorice & Ctitorie

În 1928 localitatea devine comună, prin desprinderea de Rucăr. Drumul Județean 730 Podul Dâmboviţei- Dâmbovicioara – Ciocanu – până la limita cu judeţul Brașov a fost modernizat, motiv pentru care turiștii pot ajunge mai ușor pe Cheile Dâmbovicioarei. Pe lângă renumitele chei, în zonă se găsesc în jur de 50 de peșteri, cea mai importantă fiind Dâmbovicioara, aflată la doar un un kilometru de satul cu același nume, unică prin formele sculptate în calcar de pârâul care traversează relieful.

Ghid de Vizitare, Acces & Coordonate

Comună este compusă din satele Dâmbovicioara, Podul Dâmboviţei și Ciocanu. Dintre acestea, ultimele două sunt adevărate destinații turistice. Podu Dâmboviţei este unul dintre satele comunei Dâmbovicioara, consemnat încă din secolele XVI-XVII. Așezare tipic argeseană încorsetată în depresiunea intramontană cu același nume este poarta principală prin care se face intrarea în Munții lezer-Păpusa prin Valea Dâmbovitei, Munții Piatra Craiului prin Valea Dâmbovicioarei precum și în Munții Bucegi și Munții Leota prin Valea Cheii.