Biserica evanghelica fortificata din Viscri

Biserica evanghelica fortificata din Viscri (patrimoniu UNESCO) - Complexul este unul dintre cele care figureaza pe listele patrimoniului UNESO din Romania. Istoria folosirii locului ca fortificatie este aglomerata. Initiativa primara a apartinut unor greavi anonimi, care au reusit, candva catre a doua jumatate a secolului al XIII-lea, sa edifice o micuta capela, pe axa careia, la vest, au asezat un donjon, ambele protejate de o curtina simpla, fara elemente de flancare.

Repere Istorice & Ctitorie

Comunitatea a preluat apoi monumentul in administrare directa, renuntand pentru o vreme la valorificarea potentelor sale rezidentiale si militare. Valoarea vechiului donjon (secolul XIII?) a fost redescoperita mai tarziu, insa modificarea sa s-a produs doar la nivele superioare, ceea ce in confera o mare valoare istorica. Modificarea prin amplificare a bisericii a unit vechiul donjon cu nava si i-a dat rostul de clopotnita. Ca peste tot in aria Transilvaniei, primele solutii de aparare au fost concepute prin fortificarea propriu-zisa a bisericii, prin suprainaltarea corului, sprijinirea pe arce semicirculare si dotarea cu guri perpendiculare de tragere (masiculi) pana la piciorul zidurilor (prima parte a secolului al XVI-lea). S-a construit apoi o alta curtina, depasindu-se spatiul catre vest. S-a presupus ca unei noi faze de fortificare (sfarsit de sec. XV - sec. XVI) i-au apartinut turnurile de flancare, de nord si vest.

Ghid de Vizitare, Acces & Coordonate

Secolului al XVI-lea si al XVII-lea ii apartin turnurile care se conserva astazi, la toate punctele cardinale. O activitate de-a dreptul febrila s-a derulat in ultimele decenii ale primei jumatati a secolului al XVII-lea. Desi sunt toate patrulatere, nici unul nu este regulat, cele din est si sud sunt, de fapt, niste dreptunghiuri; toate au cate trei nivele. in plus, exista un turn de poarta (refacut peste o cladire mai veche, la 1650), spre sud-est, care se remarca prin particularitatea de a conserva la poarta carosabila, gratarul hersei de blocare al golului propriu-zis al portii. Barele metalice de pe batantii vizibili sunt din veacul al XVII-lea. El poseda si o intrarea pietonala, intarita si ea cu aceleasi tipuri de benzi din fier, ca si poarta carosabila. Date de constructie sau reparatie se mai pot observa pe unele constructii: anul 1630 (cu precizarea intervalului de ridicare si a mesterului), pe turnul de nord, 1648-1649, pe turnul de vest (partial folosit ca locuinta preoteasca, cu mentionarea mesterilor si judelui), in 1650 turnul portii. Actualmente aceste turnuri sunt restaurate in stadii diferite. Sunt foarte bine conservate elementele drumului de straja, pe intregul perimetru al curtinelor. Insuficient elucidata este istoria unor constructii din preajma turnului de poarta, adosate la exteriorul curtinei. Cele doua perimetre din stanga pot fi medievale tarzii ori renascentiste, in timp ce partea opusa pare mai curand o cladire din secolul al XVII-lea, astazi demolata. Primul corp de cladiri a fost bine racordat ansamblului si unificat prin galeriile de tragere si acoperisuri comune.